Epoca modernă sa impus în istoria românilor prin transformări majore în viaţa societăţii, a fost făurit statul naţional român modern, sa produs reorganizarea vieţii politice, sociale şi economice, sau afirmat conştiinţa naţională şi valorile culturii moderne. Din a doua jum. a sec. XVIII începe geneza ep. moderne, care continuă pînă la revoluţia de sub conducerea lui T.Vladimirescu(1821). Slăbirea continuă a Imp. Otoman a permis Rusiei şi Austriei săşi lărgească influienţa în Ţ.Ro. Drept urmare, Austria anexează în 1775 Bucovina, iar Rusia în 1812- teritoriul dintre Prut şi Nistru. În Transilvania şi Bucovina a luat amploare mişcarea naţională a românilor, care cereau egalitatea în drepturi cu alte naţiuni conlocuitoare. Revoluţia de la 1821 a avut o influienţă deosebită asupra conştiiţelor vremii, determinînd pe cei mai culţi dintre români să considere că de atunci începe o nouă etapă în dezvoltarea istorică a lor. Perioada dintre 1821 pînă în 1849, are drept problemă de bază renaşterea naţională românească. Deceniul care a urmat evenimentelor din 1821 a fost unul de constituire a conştiinţei naţionale şi de cristalizare a structurilor societăţii române moderne. Tratatul de pace de la Adrianopol (1829) redefineşte statutul internaţional al Principatelor Ro, iar Regulamentele Organice reprezentau un compromis între interesele boierimii privilegiate şi cele ale Rusiei, ca putere protectoare. Se introduc elemente de civilizaţie modernă, dar se păstrează şi sistemul absolutist. Primăvara poparelor din 1848 a avut în Ţ.Ro drept obiectiv de bază abolirea protectoratului rus, recunoaşterea autonomiei Principatelor de către Poartă- premise necesare ale Unirii şi Independenţei, iar pe plan intern- crearea unei societăţi democratice, împroprietărirea ţăranilor etc. Românii din Transil. optau p/t recunoaşterea lor ca naţiune autonomă întro monarhie federalizată. Lupta p/t realizarea acestui deziderat sa desfăşurat în 2 planuri: în Principate p/t obţinerea recunoaşterii regimului politic internaţ al autonomiei sub garanţia marilor puteri; în Transil p/t dobîndirea drepturilor civile şi politice. Aceste 2 mişcări politice, pe parcursul sec XIX sau completat cu mişcări naţionale din Bucovina şi Basarabia şi sau contopit întro mişcare generală a naţiunii române. O altă problemă care se referă la perioada din 1849-1878, este cea a constituirii statului român modern şi independent. Principatele au fost luate sub protecţia colectivă a puterilor,iar prin Convenţia de la Paris 1858 a fost indicat modelul de guvernare a lor. Deşi Convenţia nu prevedea Unirea, la încep anului 1859, în conformitate cu drepturile acordate de acest document de aşi alege proprii lor domnitori, românii au ales pe Al Ioan Cuza- domn în fiecare dintre cele 2 Principate. Unire de la 24 ianua 1859 era urmată de adoptarea unora importante reforme interne, care au contribuit la edificarea Ro moderne. Instituirea monarhiei dinastice a Hohenzollernilor, adoptarea Constituţiei din 1866, organizarea instituţiilor moderne şi activitatea diplomatică pe plan extern au creat condiţii p/t proclamare independenţei statale. Ca urmare a războiului ruso-româno-turc din 1877-1878, care era p/t Ro unul de independenţă, Ro a devenit un stat suveran. Perioada 1878-1918 este cea a afirmării Ro moderne şi a realizării unităţii naţionale depline. Ro devine regat(1881), adoptă legi de modernizare a activităţii economice şi de reglementare a relaţiilor sociale, se constituie partidele politice şi capătă o nouă amploare cultura naţională. Un alt proces cu caracter general este amploarea mişcării naţionale a românilor din teritoriile aflate sub dominaţie străină- a Imp Habsburgic- Transil, Banat şi Bucovina şi a Imp Rus- Basarabia. Dobrogea aflată pînă la 1878 în componenţa Imp Otoman, sa reunit cu statul Ro. În Transil are loc mişcarea memorandistă(1892-1894), iar Part Naţional Ro din Transil şi Banat(1881), situat în fruntea luptei naţionale, se reorientează spre activism(1905), dînd m multă vigoare apărării intereselor naţionale. Marea Unire din 1918 a fost rodul strădaniilor unei generaţii de excepţie, care sa evidenţiat prin reprezentanţii sai în toate provinciile româneşti. 1dec 1918 marchează, astfel, sfr epocii moderne şi trecerea la ep.