Impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii au ca obiect sporul de valoare pe care l-au inregistrat unele bunuri in cursul unei perioade de timp;
In aceasta categorie se includ:
• impozitul pe plusul de valoare imobiliara;
• impozitul pe sporul de avere dobândit in timp de razboi
a) impozitul pe plusul de valoare imobiliara:
• a fost introdus pentru impunerea sporului de valoare inregistrat de anumite bunuri imobiliare (cladiri, terenuri) in perioada de la cumparare si pâna la vânzare, fara ca proprietarul sa fi efectuat o cheltuiala in acest scop;
• subiectul impozitului este vânzatorul bunurilor imobiliare, iar obiectul supus impunerii este diferenta intre pretul de vânzare si pretul de cumparare al bunului respectiv.
b) impozitul pe sporul de avere dobândit in timp de razboi:
• obiectul impozitului il constituie averea dobândita in timpul sau ca urmare nemijlocita a razboiului;
• desi se calcula in cote progresive, el n-a avut un randament ridicat, deoarece existau multiple modalitati de sustragere de la impunere si se platea in moneda depreciata de inflatie.
In ceea ce priveste impozitele pe avere in România, ele se intâlnesc atât sub forma unor impozite pe averea propriu-zisa, cât si a impozitelor pe circulatia averii.
Dintre impozitele pe averea propriu-zisa mai importante sunt impozitele pe cladiri si terenuri.
Impozitul pe cladiri se plateste atât de persoanele fizice, cât si juridice detinatoare de cladiri. De la plata acestui impozit se acorda anumite inlesniri. Astfel, sunt scutite de plata impozitului:
• cladirile care sunt considerate monumente istorice, de arhitectura si arheologie;
• muzeele si casele memoriale (exceptie fac spatiile acestora care sunt folosite in alte scopuri);
• cladirile care prin destinatie, constituie lacasuri de cult si apartinând cultelor recunoscute de lege;
• cladirile invalizilor si veteranilor de razboi.
Pentru persoanele fizice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei anumite cote procentuale (0,2% in mediul urban si 0,1% in mediul rural) asupra valorii cladirilor.
Pentru persoanele juridice, impozitul se calculeaza prin aplicarea unei anumite cote (stabilita de consiliul local si cuprinsa intre 0,5% si 1%) asupra valorii de inventar a cladirilor, actualizate conform prevederilor legale.
Valoarea cladirilor aflate in proprietatea persoanelor fizice se stabileste pe baza criteriilor si a valorilor impozabile prevazute de lege.
Conform legii, valoarea impozabila pe m2 este diferentiata in functie de felul si destinatia cladirilor, precum si in functie de dotarile acestora (cu sau fara instalatii de apa, canalizare, electrica, incalzire).
Impozitul pe teren se percepe de la persoanele fizice care detin in proprietate anumite suprafete de tern. Se stabileste in suma fixa pe m2 de tern, insa nivelul sau este diferentiat pe categorii de localitati (municipii, orase si comune), iar in cadrul acestora pe zone.