Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intâlnite atât ca impozite stabilite asupra averii, dar platile din veniturile obtinute de pe urma averii respective, cât si ca impozite instituite pe substanta averii.
Cele mai frecvent utilizate impozite asupra averii propriu-zise sunt:
a) impozitele pe proprietati imobiliare:
• se intâlnesc cel mai adesea sub forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor;
• au ca baza de impunere, fie valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie veniturile capitalizate privind bunurile respective;
• cotele de impunere sunt in general scazute.
b) impozitul asupra activului net:
• are ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe care o detine un contribuabil;
• se aplica diferit, astfel:
• in unele tari (de exemplu Suedia, Austria, Germania etc.) la plata acestui impozit sunt supuse atât persoanele fizice, cât si cele juridice;
• in alte tari (Danemarca, Olanda) acest impozit este platit numai de persoanele fizice;
• exista anumite tari (de exemplu Canada) unde impozitul este platit numai de societatile de capital.
• pentru calcularea lui se folosesc fie cotele progresive (in Suedia, Danemarca, Elvetia etc.), fie cotele proportionale (in Germania, Austria, Olanda etc.).