Exportul-importul indirect presupune separarea funcţiilor de comerţ de cele de producţie în unităţi autonome care acţionează în calitate de comercianţi.
Există trei mari grupe de intermediari:
A. Firme ce lucrează în nume şi pe cont propriu;
B. Firme ce lucrează în nume propriu şi pe contul altora;
C. Firme ce lucrează în numele şi pe contul altora.

A. Firme ce lucrează în nume şi pe cont propriu

Acestea sunt firme comerciale ce achiziţionează mărfuri de pe piaţa naţională şi le vând în străinătate sau cumpără mărfuri din alte ţări şi le vând în ţara proprie (acţiuni de reexport).
Aceste firme încheie operaţiunile în nume şi pe cont propriu, adică cumpără şi revând marfa în numele, pe contul şi riscul lor, încasând profitul ce rezultă din diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de achiziţie.
Astfel de firme sunt:
a) Casele comerciale – mari firme comerciale care cumpără mărfuri de le producători sau en-gross-işti din ţara lor şi le revând en-gross-iştilor sau detail-iştilor locali, ca şi întreprinderii producătoare. Ele se ocupă atât cu operaţiuni de comerţ exterior, cât şi cu cele de comerţ interior;
b) Firmele de comerţ exterior – întreprinderi comerciale care cumpără, pe cont şi în nume propriu, mărfuri de pe piaţa internă, pe care le revând peste graniţă. Aceste firme practică o gamă largă de forme de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională:
• vânzare-cumpărare tradiţională de mărfuri;
• operaţiuni comerciale cu drepturi de proprietate industrială şi intelectuală (brevete, invenţii, know-how);
• operaţiuni în contrapartidă;
• operaţiuni destinate, în principal, aportului valutar;
• operaţiuni de leasing;
• cooperare internaţională în domeniul producţiei, al comerţului, etc.
Principala atribuţie a acestor firme de comerţ exterior este de: promovare, negociere, contractare şi derulare a operaţiunilor comerciale, iar prin contractele încheiate asigur[ un contact permanent cu pieţele externe.
Aceste firme pot fi:
– firme de export specializate (comercializează o singură marfă sau câteva mărfuri omogene);
– firme de export universale (comercializează un larg sortiment de mărfuri aparţinând mai multor ramuri industriale).
c) Comercianţii en-gross-işti – cumpără partizi mari de mărfuri, pe care le depozitează şi le revând defalcate în partizi mici detail-iştilor şi chiar unor întreprinderi. Sunt verigi intermediare între întreprinderile producătoare şi cele de comerţ cu amănuntul;
d) Detail-iştii – îşi pot realiza parţial singuri importul de mărfuri pe care le desfac pe piaţa internă. De asemenea, primesc comenzi pentru mărfuri de la străini sau concetăţeni ce trăiesc în străinătate.

Distribuţia prin intermediul firmelor ce acţionează în nume şi pe cont propriu prezintă două avantaje:
1. stabilirea unor relaţii directe între producător şi consumator, ce permit sesizarea operativă a schimbărilor din domeniul cererii;
2. scurtarea drumului dintre producţie şi desfacerea către consumatorul final, ceea ce contribuie la micşorarea cheltuielilor de circulaţie.

B. Firme ce lucrează în nume propriu şi pe contul altora

a) Comisionarii – persoane fizice sau juridice care participă la derularea operaţiunilor în numele lor, dar pe contul altora. În funcţie de natura operaţiunilor, pot fi:
a.1.) firme comisionare exportatoare – ce pot acţiona pe contul exportatorului sau al vânzătorului;
a.2.) firme comisionare importatoare – ce pot acţiona pe contul importatorului sau al cumpărătorului din ţara proprie şi transmit pe contul acestora comenzile.
Contractul de comision este o relaţie juridică-economică în care comitenţii (ordonatorii) se obligă să pună la dispoziţia comisionarului o cantitate de marfă, iar comisionarul se obligă să manevreze marfa la preţul pieţei şi să predea comitentului său contravaloarea mărfii.
b) Distribuitorii – importatori – intermediari rezidenţi în ţara de import, care cumpără mărfuri în numele lor şi le revând într-o zonă determinată, pentru care producătorul le acordă dreptul de exclusivitate;
c) Comisionarii – voiajori – specialişti angajaţi ai firmelor importatoare, competenţi: să aprecieze calitatea produselor, ambalajul, fabricaţia, să controleze calitatea, să stabilească preţurile. Aceştia se deplasează pe pieţele furnizoare şi lansează comenzi potrivit necesităţilor de aprovizionare.

C. Firme ce lucrează în numele şi pe contul altora

a) Reprezentanţii – acţionează pe baza ordinelor de la comitenţi de a săvârşi acte şi fapte comerciale legate de vânzarea sau cumpărarea mărfii pe contul şi în numele părţii ordonatoare, în baza unui contract de agent. Sunt persoane juridice ce contribuie la realizarea tranzacţiei de vânzare-cumpărare, dar nu participă la aceasta ca parte în contract şi nu cumpără mărfuri pe contul său.
Contractul de agent sau de reprezentare defineşte obiectul şi condiţiile de colaborare între părţi, reprezentanţii oferind o gamă largă de servicii: informaţii despre conjunctura pieţei, metode de lucru ale firmelor cu care vin în contact, pot efectua reclamă comercială, pot realiza studii de piaţă.
b) Brokerii, misiţii, samsarii sau curtierii – intermediari ce se ocupă de mijlocirea contractelor prin punerea în legătură a vânzătorului cu cumpărătorul. Brokerii nu intră în relaţii comerciale contractuale de durată cu nici unul din cei doi, colaborarea lor având un caracter ocazional. De asemenea, brokerul nu încheie personal contractul ci, găsind pentru fiecare un partener comercial, asigură consimţământul fiecăruia şi asistă la încheierea lui.

Join Us On Telegram @rubyskynews